Cum am inceput
Poate fi considerata o poveste, dar este o situatie reala.
Intr-o zi de vineri am plecat destul de nervos de la locul de munca si, in drum spre casa, incercam sa gasesc un mod de a ma calma si relaxa la sfarsit de saptamana.
Asa mi-a venit ideea: sa pun in practica ceva la care ma gandeam de foarte mult, adica sa-mi fac un HAMAC, asa ca, am cumparat primul ghem de sfoara.
Fiind crescut pe malurile Bistritei, am invatat de mic copil sa impletesc plase pescaresti de la batranii satului ce erau la pescuit.
Aceasta tehnica de impletire nu am folosit-o mai bine de 20 de ani.
In acea zi de vineri m-am calmat impletind hamacul, fiind nevoie de efort fizic pentru a impleti sfoara, o cu totul alta activitate decat cea care pe care o desfasor zi de zi.
Sambata dimineata am pregatit sipcile laterale necesare pentru sustinere si sambata dupa-amiaza eram deja intr-un HAMAC gandit si facut de mine.
In aceeasi zi am avut primii 2 clienti - prietenii cu care iesisem la iarba verde. Asta se intampla in toamna lui 2003.
Din acea zi, hamacul este permanent in portbagajul masinii.
Mai tarziu am descoperit ca, de fapt, nu inventasem nimic. Nodul folosit, modul de impletire, imbinarea tuturor celorlalte componente, sunt cele obisnuite, folosite de cei ce produc hamace in mod traditional.